ORDIN nr. 2237 din 27 aprilie 2004 privind aprobarea Normelor metodologice de semnalizare a monumentelor istorice

În temeiul prevederilor art. 11 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 742/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Cultelor, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 17 alin. (2) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu modificările şi completările ulterioare, ministrul culturii şi cultelor emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Normele metodologice de semnalizare a monumentelor istorice, prevăzute în anexa nr.1 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Se instituie însemnul distinctiv care atestă regimul juridic de monument istoric al unui bun imobil, în vederea protejării sale în timp de pace sau de conflict armat, prevăzut în anexa nr.2 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 3. – Sigla monumentelor istorice este prevăzută în anexa nr.3 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. – Se instituie însemnul distinctiv care atestă regimul juridic de monument istoric înscris în Lista patrimoniului mondial, în vederea protejării sale în timp de pace sau de conflict armat, prevăzut în anexa nr.4 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 5. – Modalitatea de inscripţionare a monumentelor istorice este prevăzută în anexa nr.5 care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 6. – Direcţia monumente istorice şi muzee, Direcţia patrimoniul public, investiţii, servicii deconcentrate, administrativ şi direcţiile judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti, vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

 

Bucureşti, 27 aprilie 2004.
Nr. 2.237. 

ANEXA Nr.1

 

 

 

1. – Însemnul distinctiv care atestă regimul juridic de monument istoric al unui bun imobil, în vederea protejării sale în timp de pace sau de conflict armat, este înscrisul în limba română şi în două limbi de circulaţie internaţională al textului „monument istoric”, prevăzut în anexa nr.2 la ordin.

2. – Sigla monumentelor istorice este simbolul grafic aprobat de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, protejat în condiţiile Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţnle geografice, şi prevăzut în anexa nr.3 la ordin.

3. – Însemnul distinctiv care atestă regimul juridic de monument istoric înscris în Lista patrimoniului mondial, în vederea protejării sale în timp de pace sau de conflict armat, este simbolul grafic aprobat de Convenţia Internaţională UNESCO în anul 1978, protejat conform legislaţiei internaţionale şi asociat cu înscrisul în limba română şi în două limbi de circulaţie internaţională, prevăzut în anexa nr.4 la ordin.

 

 

4. – Inscripţionarea monumentelor istorice va cuprinde succint principalele date din evoluţia monumentului istoric, conform anexa nr.5 la ordin.

5. – Inscripţionarea monumentelor istorice având la bază texte avizate de organisme sau instituţii ştiinţifice de specialitate se avizează de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, prin comisiile regionale ale monumentelor istorice în a căror rază teritorială se află monumentele istorice respective.

 

 

6. – Însemnele distinctive, sigla şi inscripţionarea se asociază independent sau pe acelaşi suport ori panou de marcare a monumentului istoric, după caz, conform exemplelor din anexele nr. 6, 7 şi 8 la ordin.

7. – În cazul monumentelor istorice situate în localităţile rurale sau urbane, marcarea se realizează la loc vizibil, lângă numerele poştale, pe suporturi modulate în funcţie de proporţiile numerelor poştale.

8. – În cazul monumentelor istorice situate în localităţi sau în extravilan, în funcţie de amplasament, de existenţa unei incinte ori a unei suprafeţe de teren aferente, de contextul urbanistic sau de amplasarea într-un peisaj natural, inscripţionarea şi marcarea monumentelor istorice se pot face pe împrejmuire, la limita proprietăţii, în incintă sau în zona de protecţie, în zona căii de acces spre monumentul istoric, urmărindu-se realizarea marcajului la o scară favorabilă şi amplasarea sa într-o zonă care să nu obtureze culoarul de percepere a construcţiilor-monument istoric.

9. – Însemnele distinctive, siglele şi inscripţionarea se execută din tablă emailată în culori alb 100% şi maron pantone 291 C 100% sau, după caz, din alte materiale durabile, rezistente la intemperii: piatră, marmură, metal, prelucrat, plexiglas şi altele asemenea.

10. – Însemnele distinctive, siglele şi inscripţionarea se amplasează cu avizul şi cu asistenţa de specialitate a Serviciului de monumente istorice din cadrul direcţiei judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti, în a cărei rază teritorială se află monumentele istorice respective.

 

 

11. – Primarii asigură prin aparatul propriu de specialitate şi în colaborare cu direcţia pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, aplicarea însemnelor distinctive şi a siglelor de monumente istorice şi controlează întreţinerea lor de către proprietar.

12. – Serviciul de monumente istorice din cadrul direcţiei judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti, colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale şi asigură asistenţa de specialitate pentru marcarea şi inscripţionarea monumentelor istorice.

13. – Ministerul Culturii şi Cultelor controlează amplasarea însemnului distinctiv care atestă regimul de monument istoric, în vederea protejării sale în timp de pace sau de conflict armat.

14. – Proprietarii monumentelor istorice au obligaţia să permită montarea şi să întreţină însemnul şi sigla de monument istoric.