PIATRA NEAMȚ

BISERICA „BUNA VESTIRE” DĂRMĂNEȘTI, NT-II-m-B-10550 – nr. 170, LMI 2015

A fost zidită la anul 1790 de spătarul Iordachi Darie (Dărmănescu) şi refacută apoi de fiul acestuia postelnicul Iordachi Darie, la 1829.

Are un pronaos cu turn-clopotniţă, caracteristic bisericilor fortificate. Un fragment din vechiul zid se mai vede şi astăzi în curtea bisericii.

Ultima reabilitare: 2017, în urma obtinerii finantării  de la Ministerul Culturii si Identitatii Nationale prin Programul Național de Restaurare

https://darmanesti.mmb.ro/16769-scurt-istoric

http://www.biserici.org/index.php?menu=BI&code=17189&nf=0

http://mesagerulneamt.ro/2014/10/biserica-parintelui-pantalon-dezbracata-in-fata-iernii/

http://www.diacaf.com/out/?i=15868518

https://www.viziteazapiatraneamt.ro/obiective-turistice/biserici-si-schituri/biserica-buna-vestire/

Fig.1

(sursa: https://www.geocaching.com/)

        

CASA ALBU, COD LMI: NT-II-m-B-10579 – nr. 209, LMI 2015 

Pe strada Ştefan cel Mare, în faţa Parcului Cozla, se păstrează Casa Neculai Albu, zidită pe la jumătatea veacului XIX. Este o clădire cu etaj, care a aparţinut iniţial lui C. Semaca, fapt pentru care unii preferă să indice monumentul cu numele primului său proprietar.

Casa se individualizează în ansamblul construcţiilor din jur prin orientarea şi arhitectura sa. În timp ce toate clădirile sunt orientate est-vest având faţada spre stradă, monumentul se desfăşoară de la nord spre sud, perpendicular pe axul magistralei. De altfel această dispunere constituie un indiciu în plus care dovedeşte existenţa unei străzi secundare ce trecea prin faţa casei, permiţând apropierea „la scară” a diferitelor vehicule. Planul clădirii este dreptunghiular şi comportă existenţa a două corpuri bine diferenţiate funcţional şi constructiv: unul spre miazăzi, cu ferestre arcuite la parter şi fronton la etaj, al doilea ocupând toată partea mediană a clădirii şi, prin dispunerea în linie a încăperilor, dovedeşte că aici se desfăşura întreaga activitate comercială şi financiară dirijată de proprietar.

http://monumenteneamt.ro/casa-albu

http://mesagerulneamt.ro/2016/03/casa-albu-semaca-monumentul-cu-cinci-proprietari-si-doua-numere-stradale/

CASA CORBU, COD LMI: NT-II-m-B-10561 – nr. 184, LMI 2015

Casa Corbu (1898), Piatra Neamț; Construcție tip parter în formă de «L». Intrarea principală prezintă un portic amplu, două coloane ionice, capiteluri cu volute, doi piloni masivi cu două coloane angajate, legate prin arce în plin centru. Ornamentația cartușelor din stuc este realizată în stil rococo. Specifică arhitecturii eclectice cu dominantă barocă

http://mesagerulneamt.ro/2014/11/casa-corbu-o-groaza-de-proprietari-niciun-stapan/

http://mesagerulneamt.ro/2016/03/iulian-tocu-proprietar-cu-acte-in-regula-peste-casa-corbu/

 

(sursa: http://dordeneamt.ro/)

FOSTA MANASTIRE PESTE VALE, VALENI – cod NT-II-a-A-10730 – nr. 195, LMI 2015

Este un ansamblu format din Biserica din lemn Schimbarea la față și Turnul Clopotnita.

Construită în jur de 1538, adăugiri secolul XVIII şi 1924.
In dreapta Bistritei, sub versantul estic al Cernegurei, se afla localitatea Valeni, asezare rurala de data mai recenta, devenita cartier al orasului Piatra-Neamţ. Pe un platou cuprins intre Bistrita si panta despadurita a muntelui, la capatul unui sir de case, biserica parohiala atrage atentia oricarui trecator prin infatisarea arhaica, prin patina intunecata a peretilor de lemn, dar si prin linia plina de eleganta a unui profil lipsit de orice element discordant. Respectiva biserica face parte dintre acele monumente care insumeaza calitati constructive deosebite, o indelungata existenta istorica si valori artistice practic inestimabile.

Marele numar de lucrari, unitatea lor stilistica si continuitatea cronologica, indreptatesc ipoteza ca la Valeni a functionat, timp de peste doua veacuri, o prestigioasa scoala iconografica. In afara icoanelor, se cuvine amintit si Tripticul Ctitorilor intocmit in timpul lui Ieremia Movila si refacut in 1839. In lipsa unei inscriptii votive sau a unor documente care sa permita datarea exacta a monumentului, acest triptic constituie singura sursa demna de incredere, capabila sa fixeze unele puncte de reper in legatura cu inceputurile si existenta multiseculara a Manastirii Valeni. Pictura miniaturala din registrul superior este cea de inceput, din secolul al XVII-lea, asemanatoare stilistic cu miniaturile cunoscutelor Evangheliare de la Sucevita si ale Tripticului de la Vatra Moldovitei.

http://mesagerulneamt.ro/2014/11/bisericuta-din-valeni-ingropata-intr-o-nepasare-monumentala/

http://monumenteneamt.ro/biserica-de-lemn-schimbarea-la-fata-a-fostei-manastiri-peste-vale-fosta-manastire-peste-vale

https://valenipiatraneamt.mmb.ro/

LICEUL DE ARTĂ – NT-II-m-B-10552 – nr. 173, LMI 2015

”Clădirea actualului Corp C al Liceului de artă a fost ridicată în anul 1862, cu destinație clară de instituție școlară. Conform datelor existente în evidențele Direcției pentru Cultură Neamț, inițial a fost ”Școala nr. 2 de băieți”, pentru ca, din 1929, să se numească ”Școala Normală”, iar din 1955 ”Școala de băieți nr. 1”. Între 1958 și 1961, s-a numit ”Școala de băieți și fete nr. 7”, pentru ca, în 1982, să devină ”Școala de muzică”, iar din 1985 să capete denumirea pe care o poartă și acum ”Liceul de Artă – Corp C”.

Este construită în stil neoclasic, din cărămidă și păstrează finisajele exterioare originare: ancadramentele ferestrelor, friză cu metope și triglife sub cornișă, pilaștri și denticuli. Intrarea este protejată de un portic cu patru coloane ionice, ce susțin un fronton triunghiular.”

Şcoala a fost ridicată în vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, de Ministerul Cultelor și Instrucțiunii, când, în Guvernul Nicolae Crețulescu, vreme de două săptămâni, ministru a fost Grigore Balș.

(sursa: http://mesagerulneamt.ro/2016/01/patrimoniu-arta-nepasarii-la-liceul-victor-brauner/)

CASA ELENEI CUZA, COD: NT-II-m-B-10581, nr. 211, LMI 2015

Şederea Doamnei Elena Cuza la Piatra-Neamţ, în cele două etape de „retragere” ale vieţii sale, se leagă de două case, ambele situate pe strada Ştefan cel Mare. Cea marcată cu o placă şi, mai nou, semnalizată ca monument istoric, de la nr. 55, este mai cunoscută, însă doar pietrenilor de la o anumită vârstă încolo. Despre cealaltă casă, situată la nr. 25, doar vecinii în vârstă ştiu că a fost construită de Elena Cuza. În memoria colectivă a rămas drept „Casa Cuza”, locuinţa de la nr. 55, unde a fost în vizită Nicolae Iorga şi unde Doamna a încetat din această viaţă la 2 aprilie 1909.

Nu se cunoaşte data exactă a terminării acestui imobil. Intuim că a fost construit între anii 1897-1899. Caracterizat de un stil arhitectural neo-clasic prin decoraţiunile faţadelor, formei în plan şi volumetria acoperişului, imobilul impresionează. Toate construcţiile locative urbane, ridicate în acea perioadă de oamenii cu stare, erau caracterizate de decoraţiuni eclectice, preluate din arhitectura neo-clasică franceză, care aduceau un aer aristocratic şi elegant atât exterioarelor, cât şi interioarelor. Imobilul o reprezintă pe marea Doamnă şi pare desprins dintr-o poveste. Volumetria simplă, îmbogăţită de bosaje care marchează îmbinarea faţadelor, are cornişe late specifice arhitecturii vremii. Decorată fără ostentaţie, dispusă nu cu faţa spre strada principală, ci spre aleea de acces, locuinţa demonstrează discreţie şi modestie. Îmbinarea dintre acoperiş şi faţade este decorată cu muluri dispuse orizontal, iar golurile ferestrelor sunt marcate de ancadramente simple. Construcţia a fost proiectată după modelul neo-clasic, simetric faţă de hall-ul principal, cu rol de intrare şi salon pentru primirea oaspeţilor. Aici se socializa, se serveau dulceţuri şi şerbet, iar primirile se programau cu multă grijă. Celelalte încăperi, cu destinaţia de de birou şi dormitoare, erau dispuse perimetral faţă de hall. Amploarea înălţimii încăperilor era proporţională cu suprafaţa acestora. Hall-ul era luminat lateral şi zenital de ferestrele intrării principale şi diametral de fereastra biroului. Dependinţele, pentru treburile zilnice şi slujitori erau dispuse în partea din spate a construcţiei. Bucătăria, cămara, camerele pentru slujitori erau necesare bunei organizări a vieţii cotidiene” (descriere arhitecturală realizată de arh. Adina Panaitescu, reprodusă în cartea ”Principesa Elena Cuza la Piatra-Neamţ”, de Mihaela-Cristina Verzea şi Elena Cojocariu

Un eveniment încă neelucidat pe deplin de istorici, dar care, cu siguranţă, trebuie să fi avut legătură cu memoria domnitorului, o va determina pe Elena Cuza să doneze casa fratelui ei, Dimitrie Rosetti. Care, însă, n-o va păstra prea mult, mai ales că locuia în Iaşi, şi va decide s-o vândă comerciantului Vasile S. Caludi, în septembrie 1902. În perioada interbelică, locuinţa, care primeşte numărul 33, ajunge în proprietatea Marthei Vorel, fiica lui Vasile Caludi şi soţia farmacistului Constantin Vorel. Astăzi, după cum spun vecinii, imobilul este în proprietatea unui romaşcan, care l-a renovat şi apoi a decis să-l închirieze.

– Casa cumpărată de Elena Cuza la Piatra Neamț –

(Sursa: https://mesagerulneamt.ro/2016/01/24-ianuarie-casele-elenei-cuza-din-piatra-neamt/ )

https://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/elena-cuza-secretele-vietii-neamt-locuit-intr-o-casa-inchiriata-isi-ridicase-locuinta-spectaculoasa-1_56e0088a5ab6550cb8a9599b/index.html

Piatra Neamt str Stefan Cel Mare case-6537– Monumentul istoric –

http://monumenteneamt.ro/casa-elenei-cuza

 

 

 

 

 

 

 

 

Translate »