CASA REGALĂ, AZI PRIMĂRIE, COD LMI: NT-II-m-B-10589
”Imobilul a fost construit in anul 1909 (finalizată în anul 1912 – n.n.) și a facut parte din domeniul Coroanei Regale, fiind ridicat in timpul domniei lui Carol I.
Initial, casa a fost destinata familiei regale, pentru petrecerea vacantelor. Din 1912, cand lucrarile au fost finalizate, localnicii au sperat ca il vor intalini pe rege pe meleagurile lor, dar “minunea” s-a intamplat abia in iulie 1918. Atunci, Guvernul a propus regelui Ferdinand sa se retraga cu intreaga familie, Regina Maria, principesele Ileana, Marioara, Elisabeta si principele Nicolae, la Bicaz. Inca din prima zi de sedere, Regina Maria, impresionata de frumusetea idilica a zonei de pe valea Bistritei, impreuna cu mai multe doamne din suita, s-a implicat in actiuni caritabile, pentru ajutorarea taranilor nevoiasi. Se pare ca destinul acestei case a fost de la inceputuri acela de ultima speranta in situatii limita. A fost “gazda” primitoare si pentru Ignacy Moscicky, presedintele Republicii Polonia (1926-1939). Obligat de imprejurari vitrege, in 1939, intre 19 septembrie si 4 noiembrie, presedintele polonez se retrage la casa regala din Bicaz. Gazduirea este si astazi amintita de o placa amplasata pe fatada.
Anul 1944 a adus schimbarea. Odata cu abdicarea si plecarea Regelui Mihai din tara, toate bunurile care au apartinut Domenuiului Coroanei au intrat in posesia statului roman. Aceasi soarta a avut si casa din Bicaz. In 1960, cand Bicazul a fost declarant oras, a revenit, macar partial, la nivelul de altadata, devenind sediul actual al Primariei”.
(sursa: https://ro.wikipedia.org/)
http://ccdbacau.ro/seminar1/lucrari/Spiridon_Elena.pdf
TEATRUL SĂTESC ”ION KALINDERU”, AZI MUZEU, COD LMI: NT-II-m-B-10588
Fostul teatru din Bicaz s-a ridicat din dorința lui Ioan Kalinderu (fost membru al Academiei Române) și la ordinul regelui Carol I, după planurile arhitectului Carol Zane. În 1884, după ce s-au înființat Domeniile Coroanei, administrator a fost numit Ioan Kalinderu. El a dat dispoziția să se ridice teatrul și tot el a organizat o bibliotecă a Domeniilor, pe care a dotat-o cu reviste și cărți.
Deşi la Bicaz a fost menţionat încă din 1904 „un muzeu silvic” pe Domeniul Coroanei, despre existenţa unei instituţii de acest gen nu se poate vorbi decât mult mai târziu. Astfel, muzeul actual a fost înfiinţat, la sugestia grupului de cercetători ai Academiei Române, la 1 noiembrie 1958, pentru ca aici „să fie prezentate în mod ştiinţific mărturiile legate de trecutul şi prezentul regiunii cercetate şi mai ales importantele transformări survenite în regiune în urma realizării hidrocentralei de la Bicaz”.
Deoarece spaţiul era impropriu, profesorul Marcel Drăgotescu, sprijinit de Iulian Antonescu, directorul Muzeului Regional din Bacău, a obţinut pentru muzeu, în anul 1961, clădirea Teatrului sătesc „Ion Kalinderu”.
După obţinerea noului sediu a urmat o muncă dificilă pentru adaptarea locaţiei la cerinţele unui muzeu (spaţii expoziţionale, depozite, laborator foto), astfel încât, în toamna anului 1961 se va deschide prima expoziţie permanentă de arheologie, dar şi prima expoziţie dedicată construcţiei hidrocentralei de la Bicaz.
În acest sens, s-au făcut mai multe deplasări la Bucureşti pentru obţinerea materialelor din săpăturile arheologice din zona lacului, formându-se astfel primele colecţii (paleolitic, neolitic, ev mediu).
Concomitent cu aceasta, Muzeul din Bicaz a preluat şi depozitul cu material etnografic de la Durău adunat de grupul de cercetători ai Academiei Române.
Expozitia permanenta a muzeului de istorie si etnografie este structurata pe trei spatii distincte care ilustreaza istoria monografica a Vaii Bistritei, dar si cele 102 picturi donate orasului de pictorita Iulia Halaucescu.
(surse: http://mib.muzeu-neamt.ro/, http://monumenteneamt.ro/ , https://mesagerulneamt.ro/)
https://mesagerulneamt.ro/2015/02/muzeul-bicaz-de-la-blazonul-regal-la-ciupercarie/