LEGISLAȚIE:
L_2001-422_protejarea-monumentelor-istorice
HG 1502 din 2007 Norme metodologice taxa de timbru
LEGEA NR. 422/2001
Art. 51 – (3) – Timbrul monumentelor istorice este obligatoriu pentru:
a) cărţile poştale ilustrate, plicurile, mărcile poştale, hărţile, pliantele, broşurile, revistele, ghidurile turistice, cărţile, albumele, atlasele, enciclopediile, filmele artistice şi documentare, casetele video, compact-discurile, diapozitivele,
videoclipurile, cârdurile bancare şi cartelele telefonice comercializate în România, reprezentând monumente istorice individualizate sau în ansambluri, prin imagini fotografice sau reprezentări grafice de interior sau exterior;
b) biletele de intrare, inclusiv taxele de fotografiere sau de filmare, pentru monumentele istorice puse la dispoziţie publicului, în totalitate ori în parte, aflate în proprietatea sau în folosinţa persoanelor juridice de drept privat care desfăşoară activităţi economice;
c) biletele de intrare la manifestările culturale, sportive sau de agrement, târguri şi expoziţii desfăşurate în spaţii situate în zona de protecţie a acestora sau în zonele construite protejate;
(31) Un procent de 3% din sumele colectate la bugetul de stat de la operatorii economici care desfăşoară activităţi în domeniul jocurilor de noroc va fi direcţionat anual către Ministerul Culturii pentru finanţarea lucrărilor de restaurare, conservare şi consolidare la monumentele
istorice; suma va fi virată către Ministerul Culturii până la data de 31 mai a anului în curs pentru anul precedent.
(4) Timbrul monumentelor istorice se percepe de la operatorii economici, editori sau producători, de la proprietari, titulari ai dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra imobilelor situate în zona de protecţie a monumentelor istorice în zonele construite protejate sau de la beneficiarii veniturilor realizate, după caz.
(5) Se exceptează de la plata timbrului muzeele care funcţionează în clădiri monumente istorice sau în zone de protecţie ale acestora.
Art. 52 (1) Fondurile obţinute din aplicarea timbrului monumentelor istorice se utilizează de către Institutul Naţional al Patrimoniului în mod exclusiv pentru:
a) acordarea de credite în condiţiile art. 28 alin. (3) lit. b) şi c), cu prioritate pentru lucrări de intervenţie urgentă la monumente istorice, în funcţie de strategia protejării monumentelor istorice;
b) finanţarea elaborării de reglementări tehnico-economice, de norme şi metodologii privind elaborarea de documentaţii specifice, executării de lucrări, realizării de achiziţii, contractării şi decontării de lucrări privind monumentele istorice;
c) finanţarea unor amenajări în vederea pregătirii monumentelor istorice pentru vizitare gratuită, precum şi pentru realizarea unor programe sau proiecte culturale.
HG nr. 1502/2007
Art. 2. – Sumele provenite din aplicarea timbrului monumentelor istorice sunt gestionate, în regim extrabugetar, de către Ministerul Culturii şi Identități Naționale, prin intermediul Institutului Naţional al Patrimoniului, cu atribuții conform Hotărârea Guvernului nr. 593/2011 privind organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional al Patrimoniului, cu modificările ulterioare.
Art. 3. – Timbrul monumentelor istorice se aplică în mod obligatoriu pentru produsele şi serviciile din categoriile prevăzute la art. 51 alin. (3) din Legea nr. 422/2001, republicată.
Art. 4. – Cuantumul timbrului monumentelor istorice reprezintă:
a) 2% din valoarea, fără TVA, a produselor şi serviciilor stipulate la art. 51 alin. (3) lit. a)-c) din Legea nr. 422/2001, republicată;
b) 350 lei/masă/lună pentru activităţile de cazinou;
c) 10 lei/lună/aparat pentru activităţile de jocuri de noroc din categoria maşinilor electronice şi/sau mecanice cu câştiguri;
d) 500 lei/lună/sală pentru activităţile de jocuri de noroc din categoria Bingo;
e) 30 lei/lună/agenţie pentru activităţile de jocuri de noroc din categoria pariuri;
f) 2% din suma achitată de participanţi pentru toate jocurile organizate de Compania Naţională „Loteria Română”.
Art. 5. – (1) Pentru activităţile prevăzute la art. 51 alin. (3) din Legea nr. 422/2001, republicată, valoarea timbrului monumentelor istorice se adaugă la preţul de vânzare al produselor şi serviciilor, fiind imprimată distinct pe fiecare produs, după caz.
(2) Persoanele fizice sau juridice care realizează venituri din activităţile prevăzute la art. 51 alin. (3) din Legea nr. 422/2001, republicată, şi care folosesc case de marcat vor menţiona distinct pe bonul fiscal contravaloarea timbrului monumentelor istorice.
Art. 6. – (1) Timbrul monumentelor istorice se percepe de la persoanele fizice şi juridice prevăzute la art. 51 alin. (4) din Legea nr. 422/2001, republicată.
Art. 7. – Persoanele fizice sau juridice plătitoare au obligaţia să calculeze şi să înregistreze lunar în contabilitatea proprie, în conturi distincte, sumele încasate din aplicarea timbrului monumentelor istorice.
Art. 8. – (1) Sumele prevăzute la art. 7 se virează lunar de către plătitori, până la data de 25 a lunii următoare, în contul deschis pe seama Institutului Naţional al Patrimoniului la Trezoreria Sectorului 4 în contul RO82TREZ7045009XXX000180.
Art. 9. – Declaraţia lunară privind obligaţia de plată a timbrului monumentelor istorice, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 1, însoţită de o copie a ordinului de plată având ştampila şi semnătura autorizată ale societăţilor bancare sau de o copie a extrasului de cont în care se reflectă operaţiunea de virare a sumei prin Trezoreria Statului, după caz, se va depune, direct, prin poştă sau prin fax, la sediul Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice, până la data de 25 a lunii următoare pentru luna precedentă.
MAI JOS GĂSIȚI MODELUL FORMULARULUI DECLARAȚIEI TAXEI DE TIMBRU:
Taxa-de-timbru-declaratie-formular
ATENȚIE:
Art. 6, alin. (2) Pot fi exceptaţi de la plata timbrului monumentelor istorice, în conformitate cu prevederile art. 51 alin. (6) din Legea nr. 422/2001, republicată, operatorii economici care, prin activităţile pe care le desfăşoară, contribuie în decursul aceluiaşi an fiscal la protejarea monumentelor istorice cu o sumă cel puţin egală cu cea pe care o datorează la plata taxei, în baza unei solicitări scrise, însoţită de documente justificative corespunzătoare.