Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional

CAP. I
Dispoziţii generale

ART. 1
Prezenta ordonanţã reglementeazã regimul juridic general al descoperirilor şi al cercetãrii arheologice, precum şi protejarea patrimoniului arheologic, parte a patrimoniului cultural naţional.
ART. 2
(1) În înţelesul prezentei ordonanţe:
a) regimul juridic general al descoperirilor şi al cercetãrii arheologice cuprinde ansamblul de mãsuri juridice, administrative, financiar-fiscale şi tehnice menite sã asigure prospectarea, identificarea, decopertarea, inventarierea, conservarea şi restaurarea, asigurarea pazei, întreţinerea şi punerea în valoare a bunurilor arheologice, precum şi a terenurilor în care se gãsesc acestea, în vederea cercetãrii sau, dupã caz, clasãrii acestora ca bunuri culturale mobile ori ca monumente istorice;
b) patrimoniul arheologic reprezintã ansamblul bunurilor arheologice care este format din:
1. siturile arheologice înscrise în Repertoriul arheologic naţional, cu excepţia celor distruse ori dispãrute, şi siturile clasate în Lista monumentelor istorice, situate suprateran, subteran sau subacvatic, ce cuprind vestigii arheologice: aşezãri, necropole, structuri, construcţii, grupuri de clãdiri, precum şi terenurile cu potenţial arheologic reperat, definite conform legii;
2. bunurile mobile, obiectele sau urmele manifestãrilor umane, împreunã cu terenul în care acestea au fost descoperite;
c) prin cercetare arheologicã se înţelege ansamblul de mãsuri având caracter ştiinţific şi tehnic, menite sã asigure prospectarea, identificarea, decopertarea prin sãpãturi arheologice, investigarea, recoltarea, înregistrarea şi valorificarea ştiinţificã, inclusiv publicarea, patrimoniului arheologic;
d) cercetãrile arheologice sistematice sunt cercetãrile de întindere şi duratã, executate conform unui proiect de cercetare multianual;
e) cercetãrile arheologice preventive sunt:
1. determinate de lucrãrile de construire, modificare, extindere sau reparare privind cãi de comunicaţie, dotãri tehnico-edilitare, inclusiv subterane şi subacvatice, excavãri, exploatãri de cariere, construcţia de reţele magistrale, amenajãri pentru îmbunãtãţiri funciare, reţele de telecomunicaţii, amplasarea de relee şi antene de telecomunicaţii, lucrãri de cercetare şi de prospectare a terenurilor – foraje şi excavãri – necesare în vederea efectuãrii studiilor geotehnice, amplasarea balastierelor şi a sondelor de gaze şi petrol, precum şi orice alte lucrãri care afecteazã suprafaţa solului şi subsolul, în zonele cu patrimoniu arheologic reperat, indiferent dacã se executã în intravilanul sau extravilanul localitãţilor şi indiferent de forma de proprietate a terenului;
2. întreprinse în zonele cu patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat, precum şi cele care sunt determinate de lucrãrile de restaurare parţialã sau totalã a monumentelor istorice, desfãşurate potrivit legislaţiei în vigoare privitoare la protejarea monumentelor istorice;
f) prin descoperire arheologicã se înţelege evidenţierea, prin intermediul sãpãturilor arheologice, a vestigiilor, obiectelor şi urmelor manifestãrilor umane, care constituie mãrturii ale epocilor şi civilizaţiilor dispãrute;
g) prin descoperire arheologicã întâmplãtoare se înţelege evidenţierea de bunuri de patrimoniu arheologic ca urmare a acţiunii factorilor naturali sau a acţiunilor umane, altele decât cercetarea arheologicã atestatã;
h) prin zonã cu patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat se înţelege terenul în care, ca urmare a cercetãrii arheologice, au fost descoperite bunuri din categoria celor prevãzute la lit. b);
i) prin sit arheologic declarat zonã de interes naţional se înţelege zona de interes arheologic prioritar care se instituie asupra teritoriului ce cuprinde siturile arheologice ale cãror cercetare ştiinţificã, protejare şi punere în valoare sunt de importanţã excepţionalã pentru istoria şi cultura naţionalã, prin mãrturiile materiale, bunurile mobile sau imobile care fac parte ori sunt propuse sã facã parte din categoria Tezaur al patrimoniului cultural naţional mobil sau, dupã caz, din categoria monumentelor istorice aflate în Lista patrimoniului mondial;
j) prin zonã cu patrimoniu arheologic reperat se înţelege terenul delimitat conform legii, în care urmeazã sã se efectueze cercetãri arheologice pe baza informaţiilor sau a studiilor ştiinţifice care atestã existenţa subteranã ori subacvaticã de bunuri de patrimoniu arheologic, susceptibile sã facã parte din patrimoniul cultural naţional; pânã la finalizarea cercetãrii arheologice şi luarea mãsurilor corespunzãtoare de protecţie şi punere în valoare a descoperirilor arheologice, zonele de protecţie a siturilor arheologice sau istorice, instituite conform legii, sunt totodatã şi zone cu potenţial arheologic reperat;
k) prin zonã cu potenţial arheologic evidenţiat întâmplãtor se înţelege terenul în care existenţa bunurilor de patrimoniu arheologic s-a evidenţiat, în mod neprevãzut, ca urmare a:
1. acţiunilor umane, altele decât cercetarea arheologicã atestatã, cum ar fi: lucrãri de construcţii, lucrãri de prospecţiuni geologice, inclusiv teledetecţie, lucrãri agricole, precum şi alte tipuri de lucrãri şi cercetãri efectuate subteran sau subacvatic;
2. acţiunilor factorilor naturali, cum ar fi: seisme, alunecãri de teren, inundaţii, eroziunea solului şi altele, şi în cazul cãrora este necesarã o cercetare arheologicã în vederea înregistrãrii şi valorificãrii ştiinţifice a acestora.
(2) Cercetãrile arheologice preventive sunt parte componentã a strategiilor de dezvoltare durabilã, economico-socialã, turisticã, urbanisticã şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local.
(3) Normele privind procedurile şi standardele arheologice se instituie prin ordin al ministrului culturii şi cultelor în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe şi se aplicã tuturor tipurilor de cercetãri arheologice.
(4) Toate etapele cercetãrii arheologice sunt parte integrantã a activitãţii de cercetare ştiinţificã, aşa cum este definitã de legislaţia în domeniu.
(5) Toate etapele cercetãrii arheologice, constând în inventariere, diagnostic, sãpãturã, supravegere şi intervenţii asupra materialului arheologic, vor fi întreprinse folosindu-se toate acele metode, tehnici şi practici specifice, considerate necesare pentru a obţine maximum de informaţii referitoare la patrimoniul arheologic din zona cercetatã.
(6) Toate etapele cercetãrii arheologice se realizeazã numai pe baza unui proiect aprobat de Comisia Naţionalã de Arheologie şi se vor finaliza prin rapoarte ce cuprind datele esenţiale pentru justificarea metodei şi tehnicilor folosite, a resurselor utilizate, precum şi a concluziilor la care s-a ajuns.
(7) Etapele de diagnostic, sãpãturã sau supraveghere arheologicã pot fi necesare în urmãtoarele cazuri:
a) punerea în practicã a unui proiect de cercetare arheologicã sistematicã;
b) ca parte a unui studiu de impact asupra mediului, în condiţiile prevãzute de legislaţia privind protecţia mediului;
c) ca urmare a unei preconizate intervenţii asupra solului, care poate reprezenta o ameninţare pentru potenţialul arheologic al unei zone delimitate sau al unui sit arheologic;
d) ca parte a fazelor de realizare şi avizare a documentaţiilor urbanistice, în cadrul legal stabilit de documentaţiile de urbanism naţionale, regionale, locale şi/sau în stadiul elaborãrii acestora;
e) ca urmare a unor procese naturale care pun în evidenţã bunuri de patrimoniu arheologic;
f) ca urmare a unor acţiuni umane, altele decât cercetarea arheologicã, şi a lucrãrilor prevãzute la art. 6;
g) în cazul elaborãrii de planuri investiţionale şi de dezvoltare iniţiate la nivel privat, local, regional, naţional sau internaţional.
(8) Etapele cercetãrii arheologice pot fi iniţiate sau desfãşurate ca urmare a cererii unei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat.
(9) Cercetarea arheologicã prealabilã este obligatorie în toate cazurile de emitere a acordurilor de mediu pentru zone cu patrimoniu arheologic, constituind unica modalitate de identificare, descriere şi evaluare a efectelor directe şi indirecte ale proiectelor investiţionale asupra patrimoniului arheologic.
(10) Emiterea acordului de mediu se face numai dupã emiterea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru aplicarea principiului conservãrii integrate.
(11) Costurile cercetãrilor arheologice necesare acordului de mediu sunt în sarcina titularului de investiţie.
(12) Evaluarea rezultatelor cercetãrii arheologice, concretizatã în raportul arheologic elaborat conform standardelor în vigoare, stã la baza stabilirii statutului juridic de protejare a descoperirilor arheologice sau, dupã caz, a descãrcãrii de sarcinã arheologicã a zonei.
(13) Zona cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplãtor se delimiteazã în jurul locului descoperirii arheologice întâmplãtoare, dupã caz, astfel:
a) pe toatã suprafaţa terenului care face obiectul autorizãrii de construire;
b) pe o razã de 50 de metri faţã de locul decoperirii, în cazul în care descoperirea s-a fãcut ca urmare a lucrãrilor agricole sau a altor lucrãri care nu au nevoie de autorizaţie de construire;
c) pe toatã suprafaţa terenului afectat de acţiunea factorilor naturali.

CAP. II
Protejarea patrimoniului arheologic

ART. 3
(1) Statul garanteazã şi asigurã protejarea patrimoniului arheologic în condiţiile stabilite prin prezenta ordonanţã.
(2) Ministerul Culturii şi Cultelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care rãspunde de elaborarea strategiilor şi normelor specifice de cercetare în vederea protejãrii patrimoniului arheologic şi care urmãreşte aplicarea acestora.
(3) Cercetarea arheologicã se realizeazã, în condiţiile prezentei ordonanţe, de cãtre personalul de specialitate atestat şi înregistrat în Registrul arheologilor, conform prevederilor Regulamentului sãpãturilor arheologice din România, precum şi cu respectarea normelor privind standardele şi procedurile arheologice şi în acord cu principiile Codului deontologic al arheologilor din România.
(4) Autoritãţile administraţiei publice centrale de specialitate, instituţiile de specialitate subordonate acestora şi autoritãţile administraţiei publice locale colaboreazã şi rãspund, conform legii, de activitatea de protejare a patrimoniului arheologic.
ART. 4
(1) Bunurile de patrimoniu arheologic sunt parte integrantã a patrimoniului cultural naţional şi pot fi clasate şi protejate drept bunuri de patrimoniu cultural naţional mobil, drept situri arheologice sau ca monumente istorice, conform legii.
(2) Descoperirile de vestigii arheologice sau de bunuri mobile din categoria celor care fac obiectul clasãrii în patrimoniul cultural naţional mobil, realizate ca urmare a cercetãrilor arheologice, se anunţã de cãtre titularul autorizaţiei de cercetare a serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de 72 de ore.
(3) Bunurile mobile, descoperite în condiţiile prevãzute la alin. (2), revin de drept instituţiilor participante la cercetare, conform protocolului încheiat între pãrţi şi conform standardelor şi procedurilor arheologice.
(4) Descoperirile arheologice întâmplãtoare se anunţã, în termen de cel mult 72 de ore, primarului unitãţii administrativ-teritoriale de cãtre persoana descoperitoare, proprietarul ori titularul dreptului de administrare a terenului în cauzã.
ART. 5
(1) Prin protejarea bunurilor de patrimoniu arheologic şi a terenurilor din zonele definite la art. 2 alin. (1) lit. j) şi k) se înţelege adoptarea mãsurilor ştiinţifice, administrative şi tehnice care urmãresc pãstrarea vestigiilor descoperite întâmplãtor sau ca urmare a cercetãrii arheologice pânã la clasarea bunurilor respective ori pânã la finalizarea cercetãrii arheologice, prin instituirea de obligaţii în sarcina proprietarilor, administratorilor sau titularilor de alte drepturi reale asupra terenurilor care conţin ori au conţinut bunurile de patrimoniu arheologic respective, precum şi prin reglementarea sau interzicerea oricãror activitãţi umane, inclusiv a celor autorizate anterior.
(2) Descãrcarea de sarcinã arheologicã este procedura prin care se confirmã cã un teren în care a fost evidenţiat patrimoniul arheologic poate fi redat activitãţilor umane curente.
(3) Certificatul de descãrcare de sarcinã arheologicã reprezintã actul administrativ emis în condiţiile prezentei ordonanţe, prin care se anuleazã regimul de protecţie instituit anterior asupra terenului în care a fost evidenţiat patrimoniul arheologic.
(4) Regimul de protecţie a zonelor cu potenţial arheologic cunoscut şi cercetat este reglementat de legislaţia în vigoare privitoare la protejarea monumentelor istorice şi a bunurilor mobile care fac parte din patrimoniul cultural naţional.
(5) Certificatul de descãrcare de sarcinã arheologicã, prevãzut la alin. (3), este emis de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, cu obligaţia acestora de înştiinţare a direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de 10 zile.
(6) Cercetãrile arheologice preventive şi supravegherea arheologicã sunt obligatorii în cadrul proiectelor de restaurare; supravegherea arheologicã este inclusã în devizul constructorului, urmând ca decontarea sã se realizeze pe baza raportului de cercetare întocmit de arheolog.
(7) Zonele cu patrimoniu arheologic reperat, delimitate şi instituite conform legii, beneficiazã de protecţia acordatã zonelor protejate, precum şi de mãsurile specifice de protecţie prevãzute de prezenta ordonanţã.
(8) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplãtor şi delimitat conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. k) se instituie, din momentul descoperirii de bunuri arheologice, pentru o perioadã ce nu poate depãşi 12 luni, regimul de protecţie pentru bunurile arheologice şi zonele cu potenţial arheologic, în vederea cercetãrii şi stabilirii regimului de protejare.
(9) Cercetãrile arheologice se efectueazã numai pe baza autorizaţiei emise de Ministerul Culturii şi Cultelor şi în conformitate cu aceasta, în condiţiile prezentei ordonanţe.
(10) Persoanele fizice şi juridice care deţin şi/sau comercializeazã detectoare de metale sunt obligate sã obţinã în prealabil autorizaţia inspectoratului de poliţie al judeţului respectiv, a Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în a cãror razã teritorialã îşi au domiciliul sau, dupã caz, sediul, şi sã se înregistreze la aceste autoritãţi.
(11) Prevederile alin. (10) nu se aplicã unitãţilor şi formaţiunilor Ministerului Apãrãrii, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii şi ale Serviciului de Protecţie şi Pazã.
(12) În vederea deţinerii detectoarelor de metale de cãtre personalul de specialitate atestat şi înscris în Registrul arheologilor, acesta are obligaţia ca, înainte de a obţine autorizaţia prevãzutã la alin. (10), sã obţinã avizul prealabil emis de Ministerul Culturii şi Cultelor.
(13) Accesul cu detectoare de metal şi utilizarea lor în situri arheologice, în zonele de interes arheologic prioritar şi în toate zonele cu patrimoniu arheologic reperat sunt permise numai pe baza autorizãrii prealabile emise de Ministerul Culturii şi Cultelor.
(14) Pânã la descãrcarea de sarcinã arheologicã terenul care face obiectul cercetãrii este protejat ca sit arheologic, conform legii.
(15) Autorizarea lucrãrilor de construire sau de desfiinţare din zonele cu patrimoniu arheologic se aprobã numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.
(16) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplãtor, în condiţiile prevederilor alin. (8), pânã la descãrcarea de sarcinã arheologicã, autorizarea de construire se suspendã sau, dupã caz, primarul unitãţii administrativ-teritoriale dispune întreruperea oricãrei alte activitãţi, în conformitate cu avizul serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, şi se instituie regimul de supraveghere sau sãpãturã arheologicã.
ART. 6
(1) Pentru efectuarea sãpãturilor impuse de cercetãrile arheologice se foloseşte şi personal necalificat, angajat prin convenţie încheiatã între instituţia angajatoare şi lucrãtori, în condiţiile prezentei ordonanţe.
(2) Convenţiile prevãzute la alin. (1) se pot încheia pentru o duratã de cel mult 180 de zile, pentru desfãşurarea unor activitãţi sezoniere cu program de lucru prelungit; condiţiile şi metodologia încheierii acestor convenţii se stabilesc prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe.
(3) Instituţiile organizatoare pot folosi şi alţi specialişti pentru efectuarea de cercetãri, studii sau alte lucrãri, care îşi vor desfãşura activitatea pe bazã de contract încheiat în condiţiile <>Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare; contractul conţine clauze cu privire la termenul de predare a raportului de cercetare, precum şi cu privire la cesionarea dreptului de autor asupra rezultatelor ştiinţifice ale cercetãrii, studiului sau lucrãrii efectuate.
(4) Contravaloarea serviciilor şi activitãţilor prestate potrivit alin. (1) şi (3) se stabileşte prin negociere directã între pãrţi; pentru aceasta se calculeazã impozitul şi contribuţia la asigurãrile de sãnãtate, potrivit legii.
(5) În vederea emiterii certificatului prevãzut la art. 5 alin. (5), pentru siturile aflate în zone de interes arheologic prioritar, siturile clasate în grupa A din Lista monumentelor istorice şi pentru toate investiţiile, cu excepţia locuinţelor particulare aflate în alte zone, rapoartele de cercetare se trimit spre aprobare Comisiei Naţionale de Arheologie.
(6) Certificatele de descãrcare de sarcinã arheologicã emise în lipsa aprobãrii Comisiei Naţionale de Arheologie sunt nule de drept.
ART. 7
În cazul lucrãrilor prevãzute la art. 2 alin. (1) lit. e), persoanele fizice sau juridice, de drept public ori privat, precum şi ordonatorii principali de credite ai autoritãţilor şi instituţiilor publice au obligaţia sã finanţeze:
a) stabilirea, prin studiul de fezabilitate al investiţiei şi prin proiectul tehnic, a mãsurilor ce urmeazã sã fie detaliate şi a necesarului de fonduri pentru cercetarea preventivã sau supravegherea arheologicã, dupã caz, şi protejarea patrimoniului arheologic sau, dupã caz, descãrcarea de sarcinã arheologicã a zonei afectate de lucrãri şi aplicarea acestor mãsuri;
b) activitatea de supraveghere arheologicã, pe întreaga duratã a lucrãrilor, având drept scop protejarea patrimoniului arheologic şi a descoperirilor arheologice întâmplãtoare;
c) orice modificãri ale proiectului, necesare pentru protejarea descoperirilor arheologice.
ART. 8
(1) Agenţia Naţionalã de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã şi oficiile din subordinea sa au obligaţia sã includã zonele de patrimoniu arheologic reperat, pe baza Repertoriului arheologic naţional, în planurile cadastrale şi în hãrţile topografice; lista cuprinzând aceste zone se preia de la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2) Zonele cu patrimoniu arheologic reperat, înregistrate în Repertoriul arheologic naţional, se includ în cadastrul de specialitate al zonelor protejate naturale şi construite.
(3) Agenţia Naţionalã de Cadastru şi Publicitate Imobiliarã şi oficiile din subordinea sa au obligaţia sã furnizeze la cerere, cu titlu gratuit, pe orice tip de suport, documentele necesare Ministerului Culturii şi Cultelor şi serviciilor sale deconcentrate, pentru realizarea Listei monumentelor istorice şi a Repertoriului arheologic naţional.
ART. 9
(1) Proprietarii şi titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra terenurilor în care se aflã situri arheologice şi celor pe care au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat au obligaţia de a permite accesul personalului autorizat, în condiţiile prezentei ordonanţe, în vederea cercetãrii şi protejãrii patrimoniului arheologic, precum şi asigurãrii mãsurilor de protecţie şi pazã a bunurilor de patrimoniu.
(2) Proprietarii sau arendaşii de terenuri, persoane fizice sau juridice de drept privat, sunt îndreptãţiţi la plata unor despãgubiri pentru veniturile agricole nerealizate pe terenurile care fac obiectul sãpãturilor arheologice pentru perioada în care se desfãşoarã acestea, în cuantumurile şi în condiţiile stabilite prin metodologia aprobatã prin hotãrâre a Guvernului.
(3) Despãgubirea pentru venitul agricol nerealizat se plãteşte persoanei îndreptãţite de cãtre finanţatorul sãpãturii arheologice, în termen de 60 de zile de la data începerii cercetãrii.
(4) Aducerea terenului la condiţia sa iniţialã revine finanţatorului cercetãrii arheologice.
ART. 10
Bunurile mobile rezultate în urma descoperirilor arheologice întâmplãtoare vor fi predate de cãtre descoperitor, în termen de maximum 72 de ore, serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
ART. 11
Proprietarii terenurilor sunt scutiţi de plata impozitului pe terenul agricol pentru suprafeţele afectate de cercetãrile arheologice, pe întreaga duratã a efectuãrii acestora.

CAP. III
Instituţii şi organisme de specialitate cu atribuţii în domeniul protejãrii patrimoniului arheologic

ART. 12
În domeniul protejãrii patrimoniului arheologic Ministerul Culturii şi Cultelor îndeplineşte, direct sau prin instituţiile sale subordonate, urmãtoarele atribuţii:
a) asigurã aplicarea strategiei naţionale, elaborarea normelor şi metodologiilor specifice şi urmãreşte respectarea prevederilor legale din domeniu;
b) asigurã îndeplinirea angajamentelor referitoare la protecţia patrimoniului arheologic la care România este parte, asumate prin convenţiile internaţionale referitoare la protecţia patrimoniului arheologic la care România este parte;
c) reprezintã statul în relaţia cu proprietarii imobilelor, terenurilor sau ai construcţiilor din zonele cu patrimoniu arheologic şi din zonele în care se evidenţiazã descoperiri arheologice;
d) elibereazã autorizaţia de sãpãturã arheologicã sistematicã, prin compartimentul sãu de specialitate, în urma consultãrii Comisiei Naţionale de Arheologie;
e) elibereazã autorizaţiile de diagnostic, sãpãturã arheologicã preventivã şi supraveghere arheologicã, prin compartimentul sãu de specialitate, în condiţiile prezentei ordonanţe;
f) actualizeazã standardele şi procedurile arheologice şi urmãreşte respectarea acestora şi a Regulamentului sãpãturilor arheologice din România;
g) instituie, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, modelele ştampilelor, ale cererilor de autorizaţie, ale autorizaţiilor, certificatelor, avizelor şi fişelor tehnice necesare cercetãrii arheologice;
h) elaboreazã metodologia de planificare, executare şi control privind sãpãturile preventive, care se aprobã prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
i) elaboreazã metodologia de selectare a proiectelor arheologice în vederea finanţãrii;
j) stabileşte un sistem de norme, pe baza cãruia se realizeazã devizele estimative şi un model de contract pentru fiecare tip de cercetare arheologicã, ce se aprobã prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
k) administreazã baza de date care alcãtuieşte Repertoriul arheologic naţional;
l) administreazã baza de date cuprinzând Registrul arheologilor şi asigurã actualizarea acestuia;
m) finanţeazã sau cofinanţeazã, împreunã cu autoritãţile şi instituţiile publice, cu persoanele fizice ori juridice de drept privat interesate, cercetarea patrimoniului arheologic, conform strategiei proprii în acest domeniu;
n) asigurã editarea şi publicarea anualã de cãtre Comisia Naţionalã de Arheologie a Cronicii cercetãrilor arheologice, precum şi a altor publicaţii de specialitate;
o) organizeazã şi finanţeazã anual sesiunea naţionalã de rapoarte arheologice.
ART. 13
Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor îndeplinesc, în domeniul protejãrii patrimoniului arheologic, urmãtoarele atribuţii:
a) urmãresc respectarea autorizaţiei de sãpãturã arheologicã, a Regulamentului sãpãturilor arheologice şi a standardelor şi procedurilor arheologice în unitatea administrativ-teritorialã de competenţã;
b) avizeazã, pe baza referatelor de specialitate, lucrãrile ce urmeazã sã fie efectuate în zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplãtor;
c) asigurã supravegherea de specialitate a lucrãrilor la care au fost consemnate descoperiri arheologice întâmplãtoare, declanşând, dupã caz, procedurile de clasare prevãzute de lege;
d) emit Certificatul de descãrcare de sarcinã arheologicã, conform prevederilor prezentei ordonanţe;
e) anunţã poliţia şi jandarmeria cu privire la fiecare descoperire întâmplãtoare, aşa cum este ea definitã în prezenta ordonanţã, în vederea organizãrii pazei şi/sau a supravegherii zonei respective.
ART. 14
(1) Comisia Naţionalã de Arheologie funcţioneazã ca organism ştiinţific de specialitate, fãrã personalitate juridicã, cu rol consultativ în domeniul patrimoniului arheologic, pe lângã Ministerul Culturii şi Cultelor.
(2) Comisia Naţionalã de Arheologie este formatã din specialişti în domeniu, care îşi desfãşoarã activitatea în institutele de profil arheologic, muzee, precum şi în alte instituţii.
(3) Comisia Naţionalã de Arheologie propune aprobarea, prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, a programelor naţionale de cercetare, a metodologiilor, a normativelor şi a reglementãrilor tehnico-ştiinţifice din domeniul cercetãrii arheologice.
(4) Comisia Naţionalã de Arheologie are 21 de membri şi funcţioneazã în conformitate cu regulamentul sãu de organizare şi funcţionare, aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(5) Funcţionarea Comisiei Naţionale de Arheologie este asiguratã de Ministerul Culturii şi Cultelor.
(6) Secretarul Comisiei Naţionale de Arheologie este numit prin ordin al ministrului culturii şi cultelor din cadrul compartimentului de specialitate din structura Ministerului Culturii şi Cultelor.
ART. 15
(1) Componenţa nominalã a Comisiei Naţionale de Arheologie este aprobatã prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, dintre specialiştii în domeniu, propuşi în conformitate cu prevederile prezentului articol.
(2) Membrii Comisiei Naţionale de Arheologie au un mandat de 4 ani, care poate fi reînnoit consecutiv o singurã datã, şi sunt propuşi conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, de cãtre:
a) Comisia Naţionalã de Arheologie;
b) Academia Românã, prin institutele sale de specialitate;
c) facultãţile şi institutele de cercetare de specialitate din domeniul învãţãmântului;
d) Ministerul Culturii şi Cultelor;
e) muzeele şi asociaţiile profesionale în domeniu, conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(3) Preşedintele Comisiei Naţionale de Arheologie este propus ministrului culturii şi cultelor de cãtre membrii acesteia prin vot secret şi are, la data alegerii sale, un mandat de 4 ani.
(4) Ministrul culturii şi cultelor aprobã prin ordin propunerea Comisiei Naţionale de Arheologie cu privire la preşedintele acesteia sau o poate respinge, motivat, o singurã datã. Dacã prin votul a douã treimi din numãrul membrilor sãi Comisia Naţionalã de Arheologie îşi menţine propunerea iniţialã, ministrul culturii şi cultelor are obligaţia sã o aprobe prin ordin. Dacã nu sunt întrunite cele douã treimi, ministrul culturii şi cultelor solicitã Comisiei Naţionale de Arheologie o nouã propunere.
ART. 16
Comisia Naţionalã de Arheologie are urmãtoarele atribuţii:
a) elaboreazã strategia naţionalã în domeniul cercetãrii arheologice;
b) propune avizarea planului anual al cercetãrilor arheologice sistematice din România;
c) propune avizarea proiectelor de cercetare arheologicã;
d) propune avizarea normelor şi metodologiilor din domeniul cercetãrii arheologice;
e) elaboreazã metodologia de atestare a instituţiilor care au dreptul de a efectua cercetãri arheologice, în vederea evitãrii oricãrui conflict de interese;
f) elaboreazã şi actualizeazã Regulamentul sãpãturilor arheologice;
g) analizeazã solicitãrile cu privire la eliberarea autorizaţiilor de sãpãturi arheologice sistematice, indiferent de sursa lor de finanţare;
h) elaboreazã metodologia de clasare a siturilor arheologice în Lista monumentelor istorice, care se aprobã prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
i) propune clasarea siturilor arheologice;
j) stabileşte criteriile şi avizeazã atestarea specialiştilor şi experţilor din domeniul cercetãrii arheologice, înscrişi în Registrul arheologilor;
k) propune avizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, care cuprind situri arheologice clasate în categoria A a Listei monumentelor istorice sau zone cu patrimoniu arheologic reperat;
l) propune avizarea studiilor de fundamentare pentru definirea, instituirea şi delimitarea zonelor protejate care cuprind patrimoniul arheologic;
m) formuleazã prioritãţile cercetãrii arheologice în vederea alocãrii sumelor necesare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor, conform criteriilor stabilite prin ordin al ministrului culturii şi cultelor;
n) propune Ministerului Culturii şi Cultelor sau autoritãţilor administraţiei publice locale achiziţionarea de terenuri cu bunuri de patrimoniu arheologic;
o) analizeazã contestaţiile din domeniul sãu de competenţã;
p) propune avizarea programelor de pregãtire a specialiştilor şi a planurilor de specializare în domeniul cercetãrii arheologice;
r) reprezintã România în cadrul organismelor internaţionale de specialitate similare;
s) propune avizarea proiectelor cercetãrilor arheologice efectuate de misiunile arheologice române pe teritoriul altor state, precum şi protocoalele de colaborare cu parteneri strãini privind cercetãri arheologice din România;
ş) propune actualizarea Listei cuprinzând siturile arheologice de interes prioritar;
t) îndeplineşte şi alte atribuţii din domeniu, în condiţiile legii.
ART. 17
(1) Repertoriul arheologic naţional este administrat de Ministerul Culturii şi Cultelor, potrivit regulamentului aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(2) Institutul de Memorie Culturalã asigurã administrarea bazelor de date privind inventarierea informatizatã a patrimoniului arheologic, prin Repertoriul arheologic naţional.
(3) Toate drepturile asupra datelor privind patrimoniul arheologic aparţin de drept Ministerului Culturii şi Cultelor, care reglementeazã modul lor de utilizare.
(4) Repertoriul arheologic naţional cuprinde date ştiinţifice, cartografice, topografice, imagini, planuri, precum şi orice alte informaţii privitoare la:
a) zonele cu potenţial arheologic cunoscut şi cercetat, zonele cu potenţial arheologic cunoscut şi necercetat, precum şi zonele al cãror potenţial arheologic devine cunoscut întâmplãtor sau ca urmare a cercetãrilor arheologice preventive;
b) monumentele, ansamblurile şi siturile istorice în care s-au efectuat sau sunt în curs de desfãşurare cercetãri arheologice;
c) informaţii ştiinţifice privind bunurile mobile descoperite în zonele sau la monumentele istorice prevãzute la lit. a) şi b);
d) situri arheologice distruse sau dispãrute.
ART. 18
Monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice clasate în Lista monumentelor istorice, în grupa A sau B, se înscriu şi în Repertoriul arheologic naţional.

CAP. IV
Atribuţiile autoritãţilor administraţiei publice locale în domeniul patrimoniului arheologic

ART. 19
În vederea protejãrii patrimoniului arheologic şi a respectãrii prevederilor legale în acest domeniu autoritãţile administraţiei publice locale au urmãtoarele atribuţii:
a) coopereazã cu organismele şi instituţiile publice cu responsabilitãţi în domeniul protejãrii patrimoniului arheologic pentru punerea în aplicare şi respectarea mãsurilor şi deciziilor acestora;
b) asigurã protejarea patrimoniului arheologic rezultat ca urmare a cercetãrilor arheologice sistematice sau preventive şi a descoperirilor arheologice întâmplãtoare, aflate în domeniul public ori privat al unitãţilor administrativ-teritoriale respective, alocând resurse financiare în acest scop;
c) pot colabora cu persoane fizice sau juridice de drept public ori privat pentru finanţarea cercetãrii şi punerea în valoare a descoperirilor arheologice;
d) finanţeazã cercetarea arheologicã în vederea descãrcãrii de sarcinã arheologicã a terenurilor pe care se efectueazã lucrãri publice pentru care sunt ordonatori principali de credite, prevãzând distinct sumele necesare în acest scop, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe;
e) cuprind în programele de dezvoltare economico-socialã şi urbanisticã, respectiv de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind protejarea patrimoniului arheologic;
f) aprobã documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, în conformitate cu avizele de specialitate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, şi elaboreazã sau modificã astfel de documentaţii în scopul stabilirii de mãsuri de protejare a patrimoniului arheologic evidenţiat întâmplãtor ori ca urmare a cercetãrilor arheologice preventive, potrivit legii;
g) elibereazã autorizaţia de construire şi desfiinţare numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru lucrãri în zone cu patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat, descoperit întâmplãtor sau de interes arheologic prioritar;
h) colaboreazã cu serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, transmiţând acestora informaţii actualizate cu privire la cererile de autorizare de construire în zonele de patrimoniu arheologic reperat;
i) precizeazã în certificatul de urbanism regimul imobilelor aflate în zone cu patrimoniu arheologic reperat;
j) iau mãsurile administrative corespunzãtoare şi notificã proprietarilor şi titularilor de drepturi reale asupra imobilelor obligaţiile ce le revin pentru prevenirea degradãrii descoperirilor arheologice întâmplãtoare.
ART. 20
În domeniul protejãrii patrimoniului arheologic aflat în teritoriul sãu administrativ de competenţã, primarul are urmãtoarele atribuţii specifice:
a) dispune suspendarea autorizaţiei de construire şi oprirea oricãror lucrãri de construire sau de desfiinţare de construcţii, în situaţia descoperirii de vestigii arheologice ori de alte bunuri pentru care s-a declanşat procedura de clasare, anunţã în cel mai scurt timp serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor şi organizeazã paza descoperirilor arheologice întâmplãtoare;
b) elibereazã autorizaţia de construire sau de desfiinţare, numai pe baza şi în conformitate cu prevederile avizului Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru lucrãrile din zonele cu patrimoniu arheologic reperat, precum şi pentru lucrãrile din zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplãtor;
c) asigurã paza şi protecţia descoperirilor arheologice aflate în proprietate publicã, apãrute ca urmare a cercetãrilor sistematice sau preventive, semnalând de urgenţã serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor orice nerespectare a legii.

CAP. V
Zone de interes arheologic prioritar

ART. 21
(1) Dezvoltarea durabilã a zonelor de interes arheologic prioritar este obiectiv de interes naţional; protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului arheologic din aceste zone sunt, în condiţiile legii, cauzã de utilitate publicã.
(2) Finanţarea cercetãrii arheologice, a conservãrii, restaurãrii şi punerii în valoare a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se face de la bugetul de stat prin bugetul alocat Ministerului Culturii şi Cultelor.
(3) Cheltuielile necesare în vederea elaborãrii planurilor de management, a cercetãrilor arheologice, conservãrii, restaurãrii şi punerii în valoare a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se pot asigura, prin cofinanţare, în condiţiile legii, din bugetele autoritãţilor administraţiei publice locale pe al cãror teritoriu se aflã aceste situri.

ART. 22
(1) Autoritãţile administraţiei publice locale pe al cãror teritoriu se gãsesc zone de interes arheologic prioritar au obligaţia de a prevedea mãsuri administrative şi tehnice pentru protejarea patrimoniului arheologic şi punerea sa în valoare prin integrarea acestuia în planurile de dezvoltare economicã, socialã şi teritorialã a localitãţilor.
(2) Autoritãţile prevãzute la alin. (1) au obligaţia sã prevadã în bugetele proprii fondurile necesare pentru:
a) elaborarea şi, dupã caz, modificarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, în vederea protejãrii şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic;
b) elaborarea reglementãrilor speciale de protecţie în zonã;
c) marcarea limitelor zonei de interes arheologic prioritar şi informarea publicului cu privire la regimul special de protecţie a zonei.
(3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin şi pentru elaborarea documentaţiilor prevãzute la alin. (2) autoritãţile administraţiei publice locale pot beneficia de transferuri cu destinaţie specialã din bugetul de stat, în condiţiile legii, precum şi de cofinanţare de la bugetul ministerelor implicate.
(4) Avizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului pentru zonele de interes arheologic prioritar se face de cãtre Ministerul Culturii şi Cultelor.
ART. 23
(1) Proprietarii şi titularii dreptului de administrare şi ai altor drepturi reale asupra imobilelor din siturile arheologice din zonele de interes arheologic prioritar au obligaţia de a permite accesul personalului autorizat de Ministerul Culturii şi Cultelor în vederea cercetãrii arheologice şi protejãrii patrimoniului arheologic şi de a asigura mãsurile de protecţie şi pazã a bunurilor de patrimoniu arheologic, conform legii.
(2) Ca urmare a protecţiei speciale a siturilor arheologice înscrise în Repertoriul arheologic naţional, în condiţiile prevãzute la art. 22, proprietarii sau arendaşii, persoane fizice ori juridice de drept privat, sunt îndreptãţiţi la plata unor despãgubiri pentru veniturile agricole nerealizate pe terenurile care fac obiectul sãpãturilor arheologice pentru perioada în care se desfãşoarã acestea, în cuantumurile şi în condiţiile stabilite prin metodologia aprobatã prin hotãrâre a Guvernului.
(3) Despãgubirea pentru venitul agricol nerealizat se plãteşte persoanei îndreptãţite de cãtre finanţatorul sãpãturii arheologice, în termen de 60 de zile de la data începerii cercetãrii arheologice.

CAP. VI
Infracţiuni şi contravenţii

ART. 24
Încãlcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe atrage, dupã caz, rãspunderea civilã, administrativã, materialã, disciplinarã, contravenţionalã sau penalã.
ART. 25
(1) Efectuarea oricãror lucrãri care pot afecta siturile arheologice, în absenţa certificatului de descãrcare de sarcinã arheologicã, se considerã distrugere a monumentelor istorice şi se pedepseşte potrivit prevederilor legii penale.
(2) Echipa de cercetãtori care îşi desfãşoarã activitatea într-o localitate are obligaţia de a salubriza locul în timpul şi la finalizarea lucrãrii.
ART. 26
(1) Accesul cu detectoare de metale şi utilizarea lor în zonele cu patrimoniu arheologic, fãrã autorizarea prealabilã prevãzutã la art. 5 alin. (13), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi confiscarea detectoarelor.
(2) Tentativa se pedepseşte.
ART. 27
(1) Comercializarea detectoarelor de metale fãrã autorizaţia prevãzutã la art. 5 alin. (10) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi confiscarea detectoarelor.
(2) Tentativa se pedepseşte.
ART. 28
(1) Constituie contravenţii urmãtoarele fapte şi se sancţioneazã dupã cum urmeazã:
a) desfãşurarea, fãrã autorizaţia emisã în condiţiile prezentei ordonanţe, de cercetãri arheologice, precum şi a oricãror alte activitãţi care afecteazã integritatea sau pun în pericol conservarea patrimoniului arheologic, cu amendã de la 10.000 lei la 50.000 lei;
b) neanunţarea descoperirilor arheologice prevãzute la art. 4 alin. (2), de cãtre titularul autorizaţiei de cercetare, cu amendã de la 2.500 lei la 10.000 lei;
c) neanunţarea de cãtre persoanele prevãzute la art. 4 alin. (4), în termenul stabilit de prezenta ordonanţã, a descoperirilor arheologice întâmplãtoare, cu amendã de la 2.000 lei la 50.000 lei şi confiscarea bunurilor descoperite;
d) încãlcarea prevederilor art. 7 lit. a) şi b), cu amendã de la 25.000 lei la 75.000 lei;
e) nerespectarea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau emiterea autorizaţiei de construire în absenţa acestui aviz pentru lucrãrile de construire sau de desfiinţare din zonele cu patrimoniu arheologic reperat, cu amendã de la 10.000 lei la 50.000 lei;
f) neîndeplinirea atribuţiilor prevãzute la art. 13 lit. a) şi c), cu amendã de la 2.000 lei la 10.000 lei;
g) deţinerea de detectoare de metale, fãrã autorizaţia prevãzutã la art. 5 alin. (10), cu amendã de la 25.000 lei la 75.000 lei şi confiscarea detectoarelor;
h) deţinerea de detectoare de metale, fãrã avizul prevãzut la art. 5 alin. (12), cu amendã de la 25.000 lei la 75.000 lei şi confiscarea detectoarelor;
i) încãlcarea prevederilor art. 9 alin. (1) şi ale art. 23 alin. (1), cu amendã de la 5.000 lei la 25.000 lei.
(2) Cuantumul amenzilor prevãzute la alin. (1) se actualizeazã prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 29
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac, dupã caz, de cãtre:
a) specialiştii serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor;
b) împuterniciţii Ministerului Culturii şi Cultelor;
c) inspectorii teritoriali ai Inspectoratului de Stat în Construcţii;
d) organele de poliţie, care au şi obligaţia de a da curs oricãror solicitãri în exercitarea atribuţiilor personalului prevãzut la lit. a)-c).
(2) Contravenţiile prevãzute la art. 28 alin. (1) lit. a), b) şi i) se constatã, iar sancţiunea se aplicã de cãtre specialiştii serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, de cãtre primar, respectiv de primarul general al municipiului Bucureşti, sau de preşedintele consiliului judeţean, precum şi de cãtre împuterniciţii acestora.
ART. 30
Contravenţiilor prevãzute la <>art. 28 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 28 şi 29.
ART. 31
(1) Desfiinţarea, distrugerea parţialã sau degradarea siturilor arheologice care sunt monumente istorice se sancţioneazã conform legii penale.
(2) În cazul degradãrii acestora se aplicã şi mãsura corelativã a obligãrii fãptuitorului la refacerea pãrţilor de construcţie degradate, pe baza avizului organismelor de specialitate prevãzute în prezenta ordonanţã.
ART. 32
Neanunţarea descoperirilor arheologice prilejuite de lucrãrile de construire ori de desfiinţare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendã de la 4.000 lei la 80.000 lei.

NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile <>art. II şi III din Legea nr. 258/2006 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional, care nu sunt încorporate în textul republicat al <>Ordonanţei Guvernului nr. 43/2000 :
„Art. II. – Pentru aplicarea principiului conservãrii integrate a patrimoniului arheologic şi pentru integrarea în politicile naţionale şi locale de protejare a mediului, Ministerul Culturii şi Cultelor elaboreazã, împreunã cu Ministerul Mediului şi Gospodãririi Apelor şi cu Ministerul Agriculturii, Pãdurilor şi Dezvoltãrii Rurale, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Metodologia aprobãrii cercetãrilor arheologice din zonele naturale protejate şi parcurile naţionale şi naturale, care se aprobã prin ordin comun al celor trei miniştri şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. III. – Prima listã cuprinzând zonele de interes arheologic prioritar va fi elaboratã în cel mult 6 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.”

Lasă un răspuns

Translate »