Biserica de lemn din Grinţieşul Mare

Cult: ortodox
Localitatea: Grinties
Adresa: Grinties – Neamt

Scurtă descriere

Biserica de lemn de la Grintiesul Mare dateaza de la sfârsitul secolului XVIII. O îmbinare a stilului ardelenesc cu cel moldovenesc, într-o constructie a carei frumusete emana tocmai din simplitatea sa. Construita în chiar mijlocul asezarii, la loc retras si înconjurat din toate partile de culmi împadurite. Istoria ei spune ca ar fi fost ridicata de 17 familii de refugiati din Ardeal, ce au trecut muntii spre libertate, în vremea prigoanei religioase a împaratesei Maria Tereza. “Ungurenii”, cum i-au numit localnicii, si-au lasat avut, case si pe cei dragi si-au ajuns în Moldova, pe mosia boierilor Cantacuzini si a Sturzestilor, de pe Valea Bistricioarei, unde au capatat învoire sa se aseze si sa-si dureze case si acareturi. Dar, pentru ca din Ardeal fugisera tocmai din dorinta de a fi liberi si de a apara credinta în care s-au nascut, n-au putut sta prea mult fara sa aiba un lacas în care sa se roage lui Dumnezeu. Mesteri priceputi în ale lemnului, ardelenii au ridicat, pe un platou împrejmuit de culmile Grintiesului, Marului, Frasinului si Teascului, o miniaturala biserica, pe care au pus-o sub obladuirea Tuturor Sfintilor. Din pomelnicul ctitorilor, ce se pastreaza în altar, aflam ca lacasul a fost ridicat în 1793-1794 de mesterii lemnari ardeleni care se stabilisera deja aici si a servit drept biserica de parohie întregii asezari, vreme de mai bine de doua sute de ani. Abia în 2005 au fost începute lucrarile la o biserica noua, de zid, însa slujbe se mai tin si astazi în biserica veche a satului. Din 2001, functioneaza ca parohie a localitatii Grintiesul Mare. De fapt, aici sunt originile parohiei Grinties. Biserica de lemn din Grintiesul Mare este construita din bârne de lemn cioplite în patru colturi si asezate pe temelie de piatra de râu. Potrivit înscrisurilor pastrate în parohie, în anul 1892 bârnele au fost blanite cu scândura, pentru a proteja lemnul, dar si pentru a feri interiorul de frig, umezeala ?i curent. Lacasul este acoperit cu dranita, iar deasupra pridvorului se afla un turn-clopotnita. Stilul arhitectural al întregii constructii este simplu, popular, vadind însa o anumita pricepere si precizie în lucrul cu lemnul. În urma cu douazeci de ani, s-a schimbat dranita de pe acoperis, dar, cât de curând, va trebui din nou înlocuita. De-a lungul istoriei sale, nu se cunosc lucrari ample de renovare sau de restaurare, dar înca se pastreaza foarte bine. Valoarea lacasului este data însa de bogatul inventar iconografic si de carte bisericeasca ce se gaseste la interior. Pictura, realizata chiar în anul ridicarii bisericii, la 1793, este de o forta de expresie uluitoare, însa, din pacate, registrele de sus sunt destul de înnegrite, semn ca este nevoie de o curatare a icoanelor. Nu a fost niciodata restaurata. Potrivit unei inscriptii lasate chiar de autor pe una dintre icoane, pictura catapetesmei apartine Zugravului Teodosie un pictor renumit la sfârsitul secolului XVIII pe Valea Bistricioarei. De o frumusete si o expresivitate cu totul aparte sunt si icoanele împaratesti, cea a Mântuitorului si cea a Maicii Domnului, icoana hramului – Duminica Tuturor Sfintilor – si cea a Sfântului Ierarh Nicolae. Toate icoanele catapetesmei sunt realizate în ulei, pe lemn. De numele lui Teodosie Zugravul se leaga si Epitaful datat la sfârsit de secol XVIII, precum si pomelnicul ctitorilor, pictat pe lemn de paltin, pastrat în altar si datat la 1794. Icoanele usilor diaconesti dateaza de la 1835. Interiorul se remarca si printr-un sistem de boltire deosebit, boltile fiind alcatuite din calote sferice. De asemenea, se pastreaza stranele originale, maiestrit decorate cu motive solare si vegetale. Peretele despartitor este captusit cu scândura si permite trecerea din pronaos în naos printr-o arcada. Printre cartile de cult pastrate se numara Cazania tiparita la Râmnic în 1781 si Liturghierul din 1794, Evanghelistarul din 1826, un Liturghier din 1860 si un Octoih din 1912. Multe dintre cartile bisericesti si icoanele vechi ce au apartinut bisericii de lemn de la Grintiesul Mare se afla acum în inventarele muzeelor manastirilor Varatec si Secu.

Lasă un răspuns

Translate »